EMDR

Eye Movement Desensitization and Reprocessing

Introduction

EMDR (Desensibilizare și Reprocesare prin Mișcări Oculare) este o terapie recunoscută la nivel internațional, care permite creierului să reprocesseze traume sau amintiri blocate printr-o stimulare bilaterală blândă (mișcări oculare, sunete, tapping). Aceasta ajută la restabilirea unui flux natural de calm și echilibru, pentru un corp și o minte mai fluide și mai împăcate.

În cadrul Academia Kineperineo, abordarea EMDR este integrată într-o viziune globală asupra corpului, unde legătura dintre traumă, sistemul nervos și durerile pelviene este esențială.

Legătura dintre traumă și durerile pelviene

Corpul păstrează amintirea experiențelor emoționale și traumatice. Atunci când emoțiile nu pot fi exprimate sau procesate complet, ele se pot somatiza în corp sub formă de tensiuni, dureri sau disfuncții.

Planșeul pelvin are un rol central atât fizic, cât și emoțional. Din punct de vedere fizic, el susține organele interne și participă la continență, sexualitate, respirație și stabilitate posturală. Din punct de vedere emoțional, această zonă este profund legată de siguranță, control, feminitate, intimitate și supraviețuire.

În situații de traumă emoțională, anxietate cronică, stres intens, hipervigilență, oboseală cronică, violențe sau răni afective, corpul poate intra într-o stare permanentă de protecție. Sistemul nervos rămâne în alertă, iar musculatura planșeului pelvin poate deveni excesiv de tensionată sau disfuncțională.

Această somatizare poate contribui la:

  • dureri pelviene cronice
  • vaginism
  • dureri la contact sexual
  • senzație de tensiune permanentă
  • tulburări urinare sau digestive funcționale
  • dificultăți de relaxare corporală
  • senzația de „corp închis” sau blocat

EMDR permite reprocesarea experiențelor traumatice și reglarea sistemului nervos, ceea ce poate contribui indirect și la relaxarea tensiunilor corporale profunde, inclusiv la nivelul planșeului pelvin.

Cum se desfășoară o ședință?

Prima etapă a unui proces EMDR este crearea unui climat de încredere între terapeut și persoana însoțită. Acest lucru se realizează prin ascultare activă, dialog deschis și un spațiu securizant.

Împreună, explorăm istoricul persoanei printr-o anamneză aprofundată, pentru a înțelege originea dificultăților și factorii care întrețin simptomele. Această înțelegere permite elaborarea unui plan terapeutic personalizat.

Primele ședințe nu încep direct cu lucrul asupra traumei. Ele includ adesea:

  • dezvoltarea resurselor interioare (respirație, ancorare, vizualizări pozitive, loc sigur)
  • reglarea sistemului nervos
  • exerciții corporale și de conștientizare
  • recomandări pentru viața de zi cu zi pentru creșterea siguranței interioare

 

Ulterior, după ce baza este bine stabilită, începe procesul de reprocesare prin stimulări bilaterale (mișcări oculare, sunete alternate, tapping).

Durata procesului terapeutic

  • Pentru un eveniment traumatic unic, sunt necesare în medie între 3 și 6 ședințe.

  • Pentru traume mai complexe, procesul poate necesita un număr mai mare de ședințe, adaptat întotdeauna ritmului și nevoilor persoanei.

Pentru cine este recomandat?

  • Traumă, violențe, hărțuire, răni de atașament
  • PTSD / tulburare de stres posttraumatic
  • Anxietate, atacuri de panică, fobii
  • Doliu și șocuri emoționale
  • Dureri pelviene cronice
  • Vaginism și hipertonus pelvin
  • Dureri cronice cu componentă psihocorporală
  • Burn-out și oboseală nervoasă
  • Tulburări asociate traumei și stresului cronic

Ce spun recomandările oficiale

  • OMS recomandă EMDR pentru PTSD, la fel ca terapiile cognitiv-comportamentale centrate pe traumă.
  • NICE (Marea Britanie) clasifică EMDR printre terapiile recomandate pentru PTSD.
  • APA (Statele Unite) și VA/DoD consideră EMDR una dintre principalele opțiuni pentru tratamentul PTSD.

De ce să alegi EMDR în cadrul Academia Kineperineo?

  • Abordare integrativă corp–emoții–sistem nervos
  • Înțelegerea profundă a legăturii dintre traumă și durerile pelviene
  • Reglare somatică și conștientizare corporală
  • Respectarea ritmului corpului și a siguranței emoționale
  • Posibilitatea integrării cu reeducarea pelviperineală
  • Ședințe în cabinet sau online într-un cadru securizat

EMDR online: eficiență și siguranță confirmate

Studii și revizuiri sistematice recente arată că EMDR online este eficient, sigur și accesibil, comparabil cu varianta în cabinet. Studiile pilot evidențiază îmbunătățiri clinice importante prin videoterapie, în special pentru persoanele izolate, anxioase sau cu mobilitate redusă.

Siguranță & contraindicații

– Ședința de evaluare inițială este esențială.
– Este necesară prudență în caz de stări disociative severe, adicții nestabilizate, ideație suicidară, psihoză nestabilizată sau sarcină cu risc.
– Cadrul terapeutic clar și consimțământul informat sunt indispensabile

Câte ședințe sunt necesare?

De la câteva ședințe pentru o traumă izolată, până la un proces mai lung pentru traume complexe.

Cum se face stimularea online?

Prin ghidaj vizual pe ecran, sunete alternate în căști și tapping auto-administrat, supravegheat în timp real de terapeut.

Este dureros sau poate reactiva trauma?

Nu. Intensitatea este ajustată progresiv pentru un reproces sigur și calmant, până la apariția stării de liniștire. EMDR este o metodă recunoscută de OMS, NICE și APA pentru tratamentul traumelor și PTSD, eficientă atât în cabinet, cât și online. Integrată într-o abordare globală a corpului și sistemului nervos, aceasta poate susține procesul de reglare emoțională și diminuarea tensiunilor cronice, inclusiv la nivelul planșeului pelvin.

Programează o consultație

Apasă pe butonul de mai jos pentru a ajunge pe pagina de programare

Planifiez-vous
fr_FRFrench
ro_RORomanian fr_FRFrench

Rééducation périnéale pédiatrique

  • La physiothérapie périnéale pédiatrique traite les enfants de plus de 4 ans pouvant présenter les dysfonctionnements périnéaux suivants : 
  • - incontinence urinaire (énurésie diurne et nocturne)
  • - constipation chronique
  • - Incontinence fécale (encoprésie) 

Rééducation incontinence anale

  • L'incontinence anale est définie par l'International Continence Society comme la perte involontaire de matières fécales ou de gaz.
  • Le contenu rectal (fèces, gaz) passe involontairement par le canal anal et le patient est incapable de retarder une évacuation jusqu'à ce que cela soit socialement opportun.
  • La rééducation anale est recommandée dans les cas suivants :
  • * en cas d'hypotonie du sphincter externe, des moyens d'entraînement du sphincter seront utilisés par électrostimulation et biofeedback à l'aide d'une sonde anale ;
  • * en cas de constipation terminale par l'apprentissage de la bonne position et du mouvement de poussée défécative, l'entraînement des muscles abdominaux responsables de la poussée défécative, des conseils comportementaux pour réguler le transit ; 
  • * dans le cas du micro-rectum ou du macro-rectum, on utilise un appareil de rééducation ano-rectale qui utilisera une sonde rectale à ballon ou double ballon qui entraînera progressivement la sensibilité et la dilatation rectale. 

Rééducation périnéale après l'accouchement

  • La principale cause de l’incontinence urinaire est l’accouchement. Durant cela, le plancher pelvien sera soumis d’une part à la pression directe de l’enfant, et d’autre part, les muscles seront tendus du fait de l’effort d’expulsion.
  • Ces agressions mettent à rude épreuve et compriment les muscles, les tissus conjonctifs et les structures nerveuses du plancher pelvien. 
  • En cas d'accouchement par césarienne, le périnée est moins directement sollicité, mais des dysfonctionnements périnéaux peuvent survenir en raison de la pression exercée sur les muscles du plancher pelvien, notamment au cours du dernier trimestre.
  • Aussi, après une césarienne, une récupération abdominale et une récupération des cicatrices sont recommandées.

Diastasis abdominale

  • La diastase abdominale est une condition représentée par la séparation des muscles abdominaux qui se produit surtout chez les femmes enceintes ou pendant la période post-partum, dans le cas de patientes en surpoids. Cela se produit lorsque les muscles droits de l'abdomen s'écartent pendant la grossesse en raison de l'augmentation du volume de. l'utérus. 
  • Environ 60% de femmes présentent un diastasis recti pendant la grossesse ou après l'accouchement.
  • La diastase abdominale ne se limite pas aux femmes enceintes ou en post-partum, mais peut également survenir chez les enfants ou les hommes. Dans certains cas, elle est déclenchée par une mauvaise levée de poids ou par une mauvaise exécution de certains exercices physiques.

Rééducation de l'incontinence urinaire chez la femme 

  • L'incontinence urinaire se caractérise par une perte accidentelle et involontaire d'urine. Il ne s’agit pas d’une affection en soi, mais plutôt d’un symptôme de problèmes du système urinaire, de déficiences dans la structure du plancher pelvien ou des muscles périnéaux. 
  • Les fuites incontrôlées d’urine se produisent généralement lors d’activités qui augmentent la pression dans la zone intra-abdominale, par exemple lorsqu’une personne tousse, éternue, rit ou dans des situations où elle ne peut pas atteindre les toilettes à temps.
  • Chez les femmes, on estime qu'une femme sur cinq souffre d'incontinence urinaire : 10% des femmes n'ayant jamais accouché ; 30% de femmes ayant une activité sportive intense ; 12% provenant de femmes en post-partum ; 6 femmes enceintes sur 10 souffrent de « besoins » urgents d'aller aux toilettes et 2 d'entre elles souffrent d'une perte involontaire d'urine et 3-4 femmes souffrent déjà d'incontinence urinaire dès le deuxième trimestre de la grossesse. Or, des études ont montré que l’âge le plus touché par l’incontinence urinaire se situe entre 55 et 60 ans.
  • En outre, à cause de cette condition, des répercussions et des conséquences significatives ont été observées au niveau psychologique et social, de sorte qu'environ 30% de femmes souffrent de dépression, d'auto-isolement, de faible estime de soi et de faible qualité de vie, étant ainsi considérées un vrai handicap. 

Rééducation périnéale chez le sportif

  • Chez les athlètes de performance, le risque d'incontinence urinaire semble être environ trois fois plus élevé que chez les femmes inactives.
  • De plus, les sports à fort impact étaient associés à une prévalence accrue d’incontinence urinaire par rapport aux activités sportives à faible impact.
  • Cela peut s'expliquer par le fait que les sports à fort impact sont susceptibles de produire une pression intra-abdominale plus élevée, ce qui entraîne une faiblesse des muscles du plancher pelvien et des modifications morphologiques et fonctionnelles du tissu conjonctif et des ligaments. 
  • Ainsi, 29,1% ont rapporté avoir subi une perte d'urine pendant la saison de compétition, suggérant des effets possibles sur leurs performances sportives.